Editorial

 

 

Elena Lavinia Toloş , Coordonator proiect

 

 

De prea multă vreme luptăm! Luptăm să avem o viaţă mai bună, să fim înţeleşi de cei în măsură să schimbe ceva în acestă lume în care trăim, o lume plină de griji, de invidie, nepăsare. Dar poate că nu e chiar aşa! Poate că acum privesc eu totul într-o lumină prea pesimistă. Mă plimb pe străzile oraşului meu şi realizez cu durere că chiar dacă ne apropiem cu paşi repezi de mult aşteptata integrare în Uniunea Europeană încă nu există rampe bine făcute! De ce zic bine făcute? Pentru că ele există! Dar sunt făcute în bătaie de joc! Da oameni buni în bătaie de joc, pentru că daca ai pune şi un om care nu suferă de afecţiuni locomotorii să parcurgă acele rampe s-ar răsturna cu căruciorul şi s-ar accidenta destul de grav. Ce sa mai zicem de acei oameni care de mai multă vreme au aceste afecţiuni locomotorii, cu siguranţă nu s-ar încumeta în a parcurge acele rampe! Dar ce te faci când ajungi la vârsta maturităţii? Când trebuie să fi independent? O persoană cu handicap fizic, pentru că are handicap nu înseamnă că nu poate fi independentă! Asta bineânţeles dacă s-ar respecta şi în ţara noastra „mult iubita legislaţie”! Da oameni buni, legislaţia ţării noastre prevede ca orice clădire (instituţie publică ) nou înfiinţată să fie prevăzută cu rampe. Sunt prea puţine instituţiile din oraşul nostru care au acum o rampă accesibilă, care poate fi utilizată de către persoanele care folosesc un scaun cu rotile/ cadre de mers. Ce să mai zic? Aceşti oameni nu accesibilitate în farmacii, spaţii comerciale şi alte instituţii. E grozav ca în România anilor 2006, o persoană cu dizabilităţi să mai ceară ajutorul părinţilor, fraţilor, vecinilor sau a altor persoane care nu pot fi tot timpul libere în a-i ajuta pe aceşti oameni!

Cu aceeaşi durere în suflet observ că chiar de s-au trasat locuri de parcare pentru persoanele cu dizabilităţi (handicap) nici acestea nu sunt respectate. Oare de ce? De ce atâta lipsă de respect, neânţelegere a ceea ce înseamnă dizabilitate? Chiar e nevoie ca acele persoane abilitate să schimbe ceva, să treacă prin suferinţele prin care trec persoanele cu dizabilităţi? De ce atunci când avem nevoie de o schimbare, ne trebuie atâta timp, atâţia oameni, să se schimbe ceva, când totul ( sau aproape totul) merge atât de repede acum? Viaţa e mult prea scurtă din păcate şi ar trebui ca lucrurile să meargă mult mai uşor! Să se schimbe mult mai repede lucrurile în bine. Să avem ocazia să trăim, să reuşim să ne bucurăm într-un fel sau altul de această viaţă. O viaţă care e condamnată la o luptă crâncenă încă de când ne naştem, luptă cu sistemul care parcă se îngreunează pe zi ce trece în loc să devină mai simplu, mai uşor !şi poate că totuşi răpuşi de grijile de zi cu zi, nu am alergat unde trebuie, nu am fost destul de uniţi, de puternici, în a ne cere drepturile. Cred că întâi de toate trebuie să fie dorinţa, să fie puternică, apoi o unitate mare ca puterea dorinţei să crească şi să se transforme în realitate!

Acest buletin informativ, vrea să unească membrii acestei asociaţii şi nu numai, să atragă de partea asociaţiei oameni inteligenţi care să dorească schimbarea în bine, dar nu numai să o dorească, să şi reuşească să schimbe ceva în comunitatea noastră. Buletinul informativ se adresează tuturor vârstelor. Este scris de către tinerii şi copiii membrii ai Asociaţiei de Sprijin a Copiilor cu Handicap Fizic – România filiala Argeş, copii şi tineri cu iniţiativă, ambiţioşi care vor să dovedească că pot crea ceva foarte bun!