Mama…
S-ar putea spune ca e cea mai iubita fiinta de pe planeta şi omul care ar face orice pentru copilul său. Mama e cea care ne poartă în trupu-i firav, 9 luni de zile, cea care varsă multe lacrimi fără ca noi să ştim, atunci când ne este greu în viaţă, cea care ne dă speranţă să mergem mai departe!O mamă îndură foarte multe pentru copilul ei, mai ales când copilul suferă anumite deficienţe fizice şi/sau psihice. Mama e cea căreia trebuie să-i mulţumim că nu a plecat capul jos şi nu a cedat presiunilor, atunci când doctorii i-au spus că nu mai este nimic de făcut pentru copilul său şi că ar trebui să-l abandoneze pentru că va fi un chin viaţa sa. Deşi suferinţa a fost greu de alinat tot mama e cea care a doborât zidul de care s-a lovit când a încercat să-şi integreze copilul într-o şcoală normală ca şi el să înveţe, să urmeze o facultate şi de ce nu, să aibă mai târziu o slujbă din care să poată trăi decent.În multe cazuri într-o familie în care apare un copil cu dizabilităţi, tatăl abandonează familia depăşit fiind de situaţie, astfel că mama e cea pe umerii căreia cade întreaga responsabilitate şi anume: să aibă un loc de muncă din care să poată oferi copilului/copiilor după caz, ceea ce au nevoie; să meargă cu copilul la recuperare, să se preocupe de situaţia şcolară şi multe altele.E adevărată dovadă de curaj, să poţi trece peste prejudecăţi, să învingi mentalităţi învechite şi prăfuite! O mamă devine mai puternică când iubeşte cu adevărat şi crede-n speranţa ce-o poartă-n gând zi de zi. Ea e cea care ne învaţă să credem în puterea noastră de a exista. Ne ceartă când vrem să renuţăm, când ne lăsăm cuprinşi de pesimism şi gânduri ce ne-ar putea afecta viaţa. Alungă tristeţea şi şterge lacrimile de pe obrajii noştri. Cu mâinile-i calde ne mangâie faţa şi ne îmbrăţişează.Ce dulce e momentul când, după o intervenţie chirurgicală, deschizi ochii şi vezi cum lângă patul tău stă mama zâmbitoare. Îi datorăm atâta Celui de sus pentru “mama”!Nu o uitaţi pe mama, chiar de n-a fost langa voi, chiar de nu mai este langa voi sau nu mai aveţi nevoie de ea! La mulţi ani dragă mamă!
Completat sub: Editorial



Draga mea, copilul meu este normal. Dar m/ai cutremurat cu vorbele tale. Atata adevar spui, incat ce ai spus sus e valabil pentru orice mama dar mai ales pt mamele luptatoare alaturi de copiii care au si probleme. Sper sa reuseasca si mamele si copiii. O sa ma rog pt toti.