Locuri de vis în România

Am plecat pentru 4 zile într-un pelerinaj în nordul Moldovei sa văd mânăstirile şi locurile minunate din România.

Primul popas l-am facut la Catedrala de la Miercurea Ciuc unde Presfinţitul Ioan ne-a binecuvântat călătoria. Preasfinţitul ne-a mărturisit că i-ar fi spus un înger de un grup din Piteşti care va merge “ pe calea îngerilor”. Adevărat vă spun că din câte locuri am vazut vreodată ca aici nu m-am simţit niciunde. Mult prea frumos să vezi capodopere înălţate în numele Domnului, să atingi moaştele atâtor Sfinţi dar mai ales să simţi cum te cuprinde o liniste interioară de nedescris. Asta am simţit eu mergând pe urmele Sfinţilor, a voievodului Sfânt Ştefan cel Mare, a sihaştrilor care şi-au bătătorit genunchii rugându-se pentru mântuirea acestei ţări.

 

Nu ştiu încotro ne îndreptăm însă cu siguranţă de vei vrea vreodată să simţi că atingi cerul e cel mai potrivit loc în care trebuie să ajungi. Liniştea, aşezâmintele, organizarea totul parcă te poartă într-un vis frumos. Mii de flori viu colorate împrăştie un parfum ce nu poate înlocui nicio esenţă scumpă din toată lumea asta. Imaginile rămân pentru mult timp în minte fără să te mai gândeşti acolo.

Bistriţa, Nemţ, Văratec, Agapia, Izvorul Mureşului, Sihăstria, Secu, Dragomirna, Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, Ioan Hozevitul, Humor, Suceviţa, Moldoviţa, Voroneţ sunt mânăstirile din România care te umplu cu încărcătură sprituală având cele mai multe moaşte ale Sfinţilor şi de asemeni minunate icoane făcătoare de minuni. Am rămas cu gândul acolo şi voi rămâne pentru toată viaţa. Imaginile imortalizate în fotografii sunt foarte frumoase însă nu pot reda ceea ce simţi atunci când eşti acolo. Sfinţii părinţi care au primit darul de la Dumnezeu să păstorească aceste lăcaşe de cult povestesc atat de frumos despre ctitorii mânăstirilor, vremurile grele prin care au trecut călugării ori măicuţele ce au sălăşluit acolo , cum au trebuit să înfrunte barabaria tătarilor care intrau şi vărsau sânge fără milă în casa Domnului. De aceea mânăstirile sunt înconjurate de fortăreţe impunătoare, dar lucrate cu o mare măiestrie.

Locurile în care sunt aşezate aceste mânăstiri parcă au fost create special. Aic s-au adunat cele mai frumoase forme ale naturii, munţi şi dealuri înconjoară lăcaşurile cu un verde de smarald pe care nu te mai saturi să-l priveşti. Fără să vrei uiţi de tot ce-ai lăsat acasă şi a vrea să rămâi acolo pentru totdeauna.

Am parcurs mult drum cu autocarul în cele patru zile însă mi-aş fi dorit să merg şi mai mult doar, doar ajungeam să le văd pe toate. Toată oboseala trecea în momentul în care intrai in una din curţile mânăstirilor. Ochii ţi se deschideau instantaneu cuprinşi de frumuseţile locurilor.

Ultimul popas l-am făcut la Iaşi, am mers la Mânăstirea Sfinţii Trei Ierarhi şi Catedrala Mitropolitană unde se află moaştele Sfintei Parascheva, o Sfântă la care cu mare credinţă vin mulţi oameni să se roage.

Am revenit cu mai multă încredere şi speranţă, cu credinţă că lucrurile rele se pot transforma în lucruri bune. Cred şi aştept cu răbdare într-o viaţă mai sigură pentru toţi cei cu dizabilităţi.