Iuliana – educatoarea de la centrul NOVA

1. Buna Iuliana! Spune-mi te rog cum e la centrul NOVA? Activitatea mediul in general?

Pentru mine Nova inseamna punctul de plecare in activitatea de educator. Aici am cunoscut cei mai interesanti copii adevarate exemple de viata. Am desfasurat activitati frumoase si interesanta aici in centru, mi-am facut foarte multi prieteni, am amintiri foarte frumoase legate de centru Nova, de acea mi-am dorit sa ma intorc.

2. Sa inteleg ca ai multe amintiri placute aici in acest centru. Ce-ti place? ce te-a atras?

La inceput m-a atras doar ideea de a lucra cu persoane cu handicap, apoi cunoscandu-i pe copii i-am gasit absolt fascinanti.Sunt receptivi,curiosi pun tot felul de intrebari surprinzatoare,au dorinta de a se construi permanent, de a fi la curent cu tot ce se intampla. Iar cel mai surprinzatot pentru mine a fost sa descopar fapul ca pe cat par de fragili pe atat sunt de puternici in lupta cu rautatile din jur, o adevarata lectie de viata si de reusita.

3. La ce te-ai gandit cand ai venit aici? trebuia sa lucrezi cu copii cu dizabilitati. aveai deja in minte metodele pe care trebuie sa le adoptii, cum sa te porti?

Cand am venit prima data aici, nu aveam nimic in minte, eram foarte curioasa despre ce o sa fie, fiind foarte multumita ca aveam posibilitatea de a lucra in domeniul meu de activitate „psihopedagogie speciala”.Am inceput sa ma documentez, am fost la cursuri de formare de la diverse centre similare din tara si am inteles inca de la inceput cand i-am cunoscut ca trebuie sa adaptez activitatea in functie de fiecare deficienta in parte, ceea ce acum numim plan de interventie personalizat. Nu mi-a fost nici o clipa teama ba din contra i-mi placea foarte mult, iar deatunci am lucrat numai cu persoane cu handicap.

4. Care sunt satisfactiile acestei muncii? putem vorbii despre asa ceva?

Satisfactiile sunt uriase, ca si munca dealtfel. Satisfactiile vin mai tarziu dupa o munca uriasa, mai ales daca ai copii in prima etapa de scolarizare, dar daca iti place ceea ce faci nimic nu este greu.Daca ar fi sa spun despre o satisfactie personala in munca cu acesti copii, as spune despre bucuria pe care mi-a adus-o in suflet un tanar de acum ca nu mai este copil de la centru Nova, care afland ca voi reveni ca educator in centru a spus de fata cu mai multe persoane ca frecventeaza dinou activitatile din cetru doar pentru ca m-am intors eu acolo.Nu as vrea sa fiu inteleasa gresit le-a apreciat pe toate educatoarele centrului dar eu am tinut legatura cu el in toti cei 4 ani cat am lipsit de la centru.Fata de mine a putut sa vorbeasca deschis despre toate problemele care s-au ivit, l-am ascultat intotdeuna l-am incurajat si-l voi sustine incontinuare.Undeva intre relatia de lev – profesor este o relatie de prietenie ceea ce pentru el a contat foarte mult (si pentru mine).

5. Crezi intr-un viitor pentru acesti tineri pentru care lucrezi? domeniul tau este educatia foarte important pentru dezvoltarea lor sociala. In ce domenii crezi ca s-ar putea descurca mai bine tinerii cu dizabilitati?

Viitorul este incert pentru toti dupa cum se stie. Sunt oameni care pot avea un viitor mai bun decat alti oameni!, cunosc persoane care sunt si de-o aprte si de alta a baricadei si mai cunosc persoane pentru care fiecare maine reprezinta inca o zi!. Toate aceste tin de fiecare personalitate in parte de tipul dizabilitatii, de multe…..

6. Ai reusit sa te apropii de ei astfel incat sa le afli visurile? ce-si doresc, la ce se gandesc zi de zi?

Da am reusit, de fapt aceasta a fost o mare curiozitate a mea ce si-ar dorii pentru ei?! In afara de ceva magic care sa-i aduca la normalitate au visuri obisnuite copiilor de varsta lor. Marian vrea sa devina maseour la echipa de fotbal FC Arges fiind un inrait sustinator al acesteia, Cristi ar vea sa devina cantaret de muzica pentru petreceri, Adi ar dorii sa cante si el si tot asa fiecare….

7. Vrei sa le spui ceva acelora care inca nu au luat contact cu copiii/tinerii cu dizabilitati,acelora care poate nu inteleg prea bine notiunea de dizabilitate?

Da as vrea sa se stie ca acesti copii nu sunt bolnavi sunt speciali. Specialitatea mea la scoala a fost psihopedagogie speciala a se sublinia speciala nu psihopedagogie pentru copii bolnavi sau handicapati cum spun unii, speciala deci prin urmare sunt „speciali” si trebuie tratati ca atare. Nimeni nu a vrut ca lucrurile sa fie asa, dar daca Dumnezeu le-a dat le ducem, ar tebui sa fie un exemplu pentru toti cei din jur pentru ca nu poti sa sti ce copil vei naste, sau ce nepot vei avea sau nu poti sa sti ce accident te paste si poti deveni unul dinte ei. Priveste-i, intelege-i si vei vedea ca sunt SPECIALI!